La sporta
Ancora nu n'hìa mancu llucisciutu, lu paese era desertu, forzi pe lu forte jentu te tramuntana ca rrivava tarittu te lu nord, e lì cristiani li ' ncriscia cu essane te casa. Lu Pietruzzu , però, comu ogni matina, scindia te casa cu se fazza na tirata alla pipa te criddhra sullu purtone sua, n'abbitudine ca n'hìa rimastu te quandu scia cu fatica. A ddire la verità, ddhra matina, cu lu friddu ca facìa ,sta lu 'ncriscia nu picca cu scinda, ma n'hìa parsitu ca hìa 'ntisu qualche rumore sotta casa sua. Appena apriu la porta ne rrivau a 'nfacce na bbotta te aria fridda ca lu fice tremulare. Se zzau lu collu te lu tabarru, e ssiu a ddhra fore cu controlla. 'Ntise comu nu schiamu leggeru e 'mpizzau ricche cu bicia te ddhru venìa. N'attimu te silenziu e lu 'ntise 'ntorna...era vicinu. Se ggirau a sinistra te lu portone sua e vitte na sporta 'mpisa alla porta te la chesiceddhra te la Matonna te Custantinopuli. Ne parse na cosa strana, cce 'nci putìa essere intru a ddhra sporta? Se 'mbicinau e apriu la sporta chianu chianu...rimase senza palore! Lu core ne zzumpau a 'mpiettu quandu vitte cce nc'era a ddhrintru. Nturtijata a mmienzu a na pezza crande te pannu vecchiu,'nc'era na piccinna appena nata...bbeddhra, cu la facciceddhra tunda tunda, li capiddhi neri neri a stoccature, l'occhiceddhri perti appena appena,è lì musiceddhri violascuri pe lu friddu.
-Matonna mia, iutala!- pensau lu Pietruzzu.
Cu ccè curaggiu hìane bbandunatu ddhra piccinna, ca si e no , putìa tenire qualche ora te vita, cu ddhru bruttu friddu sulla porta te la chesia? E se puru iddhru hìa ssutu te casa qualche ora dopu, vistu lu friddu ca facìa, nu l'hìa truvata morta ? Acchiatu com'era d'essere disperatu cinca l'hìa bbandunata ! Forzi erane genitori ca nu tenìane mancu l'occhi cu chiangiane , oppuru era qualche spurtunata carusa ca l'hìa fatta senza cu tegna maritu...e ci sape! Lu Pietruzzu, mandau chiamare fucendu lu prete e lu sindacu, ca se pijau la responsabilità cu ne trova la nutrice a ddhr'angioletta . Lu prete la bbattezzau te pressa e la chiamau " Maria Costantina" , come la Matonna te Costantinopuli .
Ho scritto questo racconto ispirandomi a un fatto realmente accaduto nei primi anni dell'800. Pietro Bruno, l'uomo che trovò la bambina, era il mio quadrisavolo, e abitava in via Costantinopoli (ora via Tripoli). La sua casa era adiacente alla chiesa della Madonna di Costantinopoli, non più esistente...ora , al suo posto c'è uno spiazzo con una fontana.
P.S. Non so se la bambina sia sopravvissuta.

Joomla templates by a4joomla