A tiempu te guerra ...
A tiempu te guerra, ticia la nonna mia,le cose erano stritte pe tutti ... pe cinca tenia e soprattuttu pe cinca nu te tenia mancu la via ca caminava. La fame se facia sentire e le preoccupazioni puru . Le preoccupazioni erane teveru tante,soprattutto pe ci tenia lu maritu a surdatu, ca ia fare te mamma e de sire a ddhi poveri piccinnieddhi. Nc'erane famije fortunate ca teniane li genitori, li socri ca le jutavane comu putia essere e nc 'erane quiddhe ca nu teniane nisciunu, perce`macari li parenti cchiu stritti erane morti o perce`erane forestiere e ttuccava cu se la viciane sule . La nonna mia era una te quiddhe ca nu tenia nisciunu. Lu maritu stia all'Africa , prigionieru te l'inglesi . Iddha stia sula a qquai cu lu fiju grande e lu picciccu, mentre lu menzanu l'hia mandatu allu paese sua,a casa te li genitori. Torci e tira finu all' estate te lu '43 la guerra a qua sotta a nui, sia fatta ssentire picca . Te li tedeschi mancu l'ombra,combattimenti nienti,sulu la fame era presente. Ogni tantu,se sentiane l'apparecchi te guerra passare, ma tutti iane fattu l'abitudine, sapiane ca erane americani e pensavane ca sorvolavane lu territoriu, ma ca nu iane bombardare mai . L'allerta però nc 'era sempre, comu sentiane lu rombo te li motori ca ulavane vasci,la povera gente cercava rifugiu e sarvazzione. La nonna mia abitava a na via principale te lu paese ma,siccomu era mutu caputosta, nu 'mbulia mai cu llassa la casa sua e cu se menta allu sicuru. Se 'nfacciava allu balcone e mmacari ca li vicini te casa ne ticiane cu scinda,iddha rispundia : Andate,andate voi ! Se è destino che qualcosa debba succedere, qui o nel rifugio non c'è scampo ... e poi ,il Signore sa quello che deve o non deve fare. "Iddha cuntava in italiano, ca lu tialettu te Taraddeu nu se lu 'mparau mai . Menu male ca allu paese nosciu nu successe mai nienti, come invece a Nardò, ca morsera tanti poveri cristiani,o a Galatina ca bombardara lu campu te aviazzione. A Ddaraddeu,però, ticiane ca era caduta na bomba arretu all'edificiu scolasticu (addhai n'cerane li surdati ),ma pe furtuna nu era esplosa. Mah ,era veru, nu era veru, nu sacciu ddicu,ma cusì se cuntava !
'Nsomma, pe furtuna ne vinne bbona,certu nu mmancara li lutti alle famije, la fame,le preoccupazioni, comu aggiu tittu prima, ma la vita continuava e cu l'anni a bbenire rrivau puru nu picca te benessere pe tutti!

Joomla templates by a4joomla