LI PUPI TE LU PRESEPIU

Erane le prime te dicembre te lu 1937….. Lu Nzinu e la Tetta siane appena spusati e iane sciutu a casa ‘ffittu. Rrivava Natale e lu Nzinu ulia cu fazza lu presepiu alla casa nova, ma la Tetta nu ‘mbulia e ne ticia: “Era meju ddhri sordi cu ne li sparagnamu ca ne servane pe tante addhre cose cchiu necessarie te lu presepiu”. “None -ticia maritusa- Aggiu scire a Lecce lu giurnu te Santa Lucia, cu ccattu li pupi, ca addhrai ogni annu ave la fera”. Tira e stira, rrivau lu tridici te dicembre……Lu Nzinu se pijau la bicicletta la matina ‘mprima e partiu ca nu ia mancu lucisciutu. Rrivau a Lecce e sciu tiratu alla fera te li pupi….. Cc’era cu perdi la capu pe quanti ‘nd’abbia. Gira te qquai e guarda te ddhrai, se ncurdau cu nu puparu e ccattau tutti li personaggi te lu presepiu: la Matonna, San Giseppu, lu bambinieddhru, lu ciucciu, lu bue, li pastori cu le pecurelle, li Rre Magi e tanti addhri ‘ncora…. Eh, ma mò addhru li mintia tutti? Intru la sporta se putiane rumpire, allora se ccattau na cascetta te taula e la mise arretu alla bicicletta cu li pupi a ddhrintru, cuperti cu na carta te giurnale. Prima cu pija la via cu torna a casa, se ccunzau na beddhra pagnotta sotta lla chiazza cuperta te Lecce, se fice nu bbicchieri te vinu e partiu. RRivatu alla nchianata “te la ZZara”, dopu San Cesariu, lu tiempu se scijau…..nuveje nere coprira tuttu lu cielu, zziccau a ddarlampare e tuttu te paru scaricau l’acqua. Lu Nzinu se pijau tutta l’acqua susu, ca nu truvau nu buciu cu se minta allu cupertu. RRivau a casa ca lu putivi stringire comu le rrobbe dopu scofanate…..ppuggiau la bicicletta allu parete e te pressa pijau la cascetta cu li pupi, ma quandu quardau a ddhrintru, li pupi, ca erane te criddhra cruta, cu l’acqua ca iane pijatu, siane squaiati e ncuddhrati unu cu l’addhru, ca nu se capia cchiui ccè ggherane……”Sta bbiti -ne tisse mujierasa- era statu meju cu te sparagni ddhra via e ddhri sordi”…….”Te, nu hai capitu nienti-rispose lu Nzinu- l’annu ca vene, vau ntorna a Lecce e li ccattu meju te quisti, ca a casa mia, lu Presepiu l’aggiu fare sempre, finchè campu!”.

E cusì foe, finu alla morte!

Ai miei adorati nonni,protagonisti di questa storia

 

Joomla templates by a4joomla